Concediul pentru operații în spitale private va avea dreptul la o prestație dacă nu sunt incluse în sănătatea publică

Sala IV, a Socialului, a Curții Supreme a recunoscut dreptul la indemnizația de incapacitate temporară în sarcina asigurărilor sociale unui lucrător care a suferit o intervenție chirurgicală la ochi în medicina privată care nu este inclus în portofoliul de servicii comune ale Sistemului Naţional de Sănătate. Curtea Supremă subliniază că în aceste cazuri există dreptul la prestație cu condiția ca retragerea și urmărirea acesteia să fie efectuate de serviciile de sănătate publică.
Într-o sentință pentru care judecătorul Angel Blasco Pellicer a fost raportor, instanța a examinat cazul unei femei de 46 de ani., care presteaza servicii in sectia de domiciliu intr-un Hipercor din Madrid, care a fost externata din cauza invaliditatii temporare in data de 23 septembrie 2015 , cu diagnostic de cataracta, emitand raport medical de externare pentru ameliorare care ii permite sa lucreze in data de 11 noiembrie 2015. 2015.

În zilele de 23 și 30 septembrie 2015, femeia a suferit o intervenție de refracție la ambii ochi , constând în extracția cristalinului cu implant de lentilă intraoculară, denumită și „leziune refractivă”, pentru a elimina prezbiopia și hipermetropia medie cu astigmatism. de care suferea. Mutual Asepeyo,la care este asociată societatea de management al Invalidității Temporare, i-a refuzat dreptul de a primi subvenția corespunzătoare pentru invaliditate temporară, prin rezoluție din data de 11.3.2015, iar Asistența Socială a respins cererea lucrătorului în luna decembrie a acelui an.
Atât Tribunalul Social nr. 26 din Madrid, cât și ulterior Curtea Superioară de Justiție din Madrid și acum Curtea Supremă, au convenit cu lucrătoarea și i-au recunoscut dreptul de a primi subvenția pentru invaliditate temporară acumulată prin impreviziune comună, în perioada de la 09. /23/2015 până la 11/11/2015.
Supremul începe prin a sublinia că „dacă ne aflăm în prezența unei boli, deși tratamentul specific al acesteia în modalitatea aleasă de reclamantă nu este acoperit, aceasta nu înseamnă că nu ne aflăm în fața unei situații de incapacitate de muncă care nimeni nu contestă”. Prin urmare, reiese că în speță sunt îndeplinite cele două cerințe de bază pentru a putea avea acces la prestație, care sunt existența unei situații de invaliditate și tratamentul medical.
Și adaugă că referirea la asistența medicală de securitate socială inclusă la articolul 169.1.a din Legea asigurării sociale „nu trebuie înțeleasă în sens strict.cum ar fi că trebuie neapărat să fie asigurat direct de Asigurările Sociale însăși, ceea ce – pe de altă parte – nu ar fi posibil având în vedere structura actuală a serviciului național de sănătate și asumarea asistenței medicale de către serviciile de sănătate. sănătatea comunităţilor autonome”.
„Asistenţa medicală la care se face referire în precept -infiinţează Camera- are ca scop garantarea controlului situaţiei de incapacitate şi a tratamentului recuperator adecvat de către serviciile publice de sănătate. În acest fel, aceste servicii sunt singurele competente să emită rapoartele medicale corespunzătoare de externare, confirmare a acestora și externare; astfel încât ceea ce este decisiv nu este dacă, în fața unei situații de boală, șiTratamentul este sau nu finanțat de serviciile publice de sănătate, dar dacă astfel de boală și tratament rezultă într-o situație de invaliditate pentru muncă în opinia serviciilor de sănătate publică care, prin prescripțiile lor medicale, vor controla îndeplinirea cerinței de invaliditate ca prevazuta de reglementare”.

Neincluzand o interventie pur estetica

Camera aminteste ca situatia rezolvata este radical diferita de cea examinata intr-un dosar anterior, din 2012, in care Curtea Suprema a respins acordarea invaliditatii temporare ca urmare a unei interventii chirurgicale care a facut nu derivă din nici un accident sau boală sau malformație congenitală, ci a fost o operație pur estetică prin decizie personală, dar care nu a avut nimic de-a face cu sănătatea.
„Altă este situația contemplată aici în care lucrătorul suferea de o patologie configuratoare a bolii oculare care are diferite tratamente, dintre care unele -în special cele mai avansate și moderne- nu sunt acoperite de sistemul național de sănătate. Acest lucru nu împiedică pacientul. poate recurge voluntar la acestea pe cheltuiala sa, dar consecințele temporare invalidante care decurg din astfel de tratamente care necesită îngrijire medicală configurează, fără dificultate, situația protejată de art . efectuate de serviciile medicale publice competente .