Glaucom: simptome, cauze si tratamente

Glaucomul este principala cauza a orbirii la nivel mondial si jumatate dintre pacientii care sufera de acesta nu au primit un diagnostic. Aflati cum sa detectati si sa abordati aceasta boala evaziva.

Glaucomul este cauza principala a orbirii ireversibile la nivel mondial si reprezinta o problema grava de sanatate publica. Prevalenta actuala este de aproximativ 60 de milioane de pacienti, dintre care 8,4 milioane sunt orbi. Acest numar creste doar in fiecare an, asa ca se estimeaza ca pana in 2040 vor fi aproximativ 11,8 milioane de oameni cu glaucom.

Aceste cifre sunt uluitoare, dar vestea proasta nu se opreste aici: in ciuda tratamentului corect, 10% dintre pacientii cu glaucom sufera o oarecare pierdere a vederii. In plus, nu exista nici un remediu pentru daunele cauzate de aceasta afectiune, deoarece odata ce vederea este pierduta, aceasta nu poate fi recuperata.

Din fericire, progresia patologiei poate fi oprita printr-o serie de abordari clinice. Din acest motiv, este de o importanta esentiala depistarea din timp a bolii; Dupa cum indica portalul de stiri al ONU, 90% din cazurile de orbire din cauza glaucomului pot fi prevenite prin depistare si tratament precoce.

Functia ochiului

Inainte de a intra pe deplin in lumea clinica a glaucomului, ni se pare interesant sa punem cateva baze fiziologice pe una dintre cele mai importante structuri ale corpului nostru: ochii. Fiecare dintre ele este definit ca un organ vizual care detecteaza lumina si o transforma in impulsuri electrochimice, a caror functie este de a calatori prin nervul optic pana la creier.

Portalul MSD Manuals si alte surse specializate in oftalmologie ne arata partile esentiale ale aparatului ocular. Le rezumam pe scurt in urmatoarea lista:

  1. Orbita: o cavitate osoasa care adaposteste globul ocular. Este un bazin format din 7 oase convergente. Functia sa este de protectie si ancorare, intrucat pe aceste structuri osoase se sprijina 6 muschi diferiti (cei extraoculari) care permit miscarile ochilor.
  2. Sclera:  Un strat de tesut gros si dur (albul ochiului) care acopera aproape intreaga suprafata a globului ocular.
  3. Conjunctiva: membrana subtire, transparenta, care protejeaza sclera si ajuta la lubrifierea ochiului.
  4. Corneea: strat transparent si curbat situat in fata irisului si a pupilei, a carui functie este de a actiona ca o bariera protectoare si de a concentra lumina asupra retinei.
  5. Pupila: punct negru situat in centrul ochiului.
  6. Iris: zona circulara colorata care inconjoara pupila. Controleaza cantitatea de lumina care intra in ochi.
  7. Lentila: se afla in spatele irisului si schimba modul in care lumina este focalizata pe retina.
  8. Retina: contine celule care percep lumina (fotoreceptori) si vasele de sange care le hranesc.

Am lasat multe structuri in urma, dar cu aceasta harta generala a structurii oculare este mai mult decat suficient sa intelegem patologia cu care avem de-a face.

Pe scurt: lumina trece prin cornee, umoarea apoasa, pupila, cristalin si umoarea vitroasa inainte de a ajunge la retina. Odata ce a trecut prin toate aceste structuri, pe retina se formeaza o imagine reala si inversata, care va fi transportata de nervul optic catre cortexul cerebral. Aici este interpretat stimulul.

Ce este glaucomul?

Simptomele care pot aparea depind foarte mult de tipul de glaucom.

Umoarea apoasa este un fluid incolor care se gaseste intre camerele anterioare si posterioare ale ochiului. Functia sa principala este de a hrani si oxigena structurile oculare care nu sunt irigate direct de capilarele sanguine, cum ar fi corneea si cristalinul.

La o persoana sanatoasa, umoarea apoasa paraseste ochiul prin pupila si apoi este absorbita in fluxul sanguin printr-un sistem de drenaj. Dupa cum indica portalul Glaucoma.org , daca drenajul este adecvat, presiunea oculara ramane normala: reglarea acestui lichid este un proces activ, continuu si necesar pentru sanatatea ochilor.

Glaucom si presiune intraoculara

Presiunea intraoculara (PIO) este valoarea care cuantifica presiunea exercitata de umoarea apoasa in aparatul ocular. In general, o valoare normala este considerata intre 10 si 20 de milimetri de mercur. Pe baza acestei premise, este esential sa stim ca majoritatea tipurilor de glaucom apar atunci cand sistemul de drenaj se infunda si se acumuleaza umoarea apoasa.

Atunci cand acest lichid este depozitat intre camerele anterioare si posterioare ale ochiului, are loc o crestere a presiunii intraoculare, care poate afecta permanent nervul optic. Daca deteriorarea continua si nu este tratata, apare temuta pierdere a vederii .

Desi presiunea intraoculara mare favorizeaza aparitia glaucomului, nu o explica in toate cazurile. Multi oameni pot avea o PIO mare si nu pot dezvolta niciodata glaucom. Pe de alta parte, nu toti pacientii cu glaucom au PIO crescuta. Aceasta relatie este probabila, dar nu apare la toti oamenii, nici pe departe.

De ce se intampla?

Dupa ce ati disecat patologia in sine, urmatorul pas este intotdeauna sa incercati sa gasiti cauzele. Glaucomul este consecinta afectarii nervului optic si a deteriorarii sale consecutive. Pe masura ce aceasta structura este afectata, in viziunea pacientului incep sa apara puncte oarbe, asa cum indica Clinica Mayo.

Pe baza posibilelor cauze ale glaucomului, pot fi diferentiate diferite soiuri ale bolii. Le aratam in randurile urmatoare.

Glaucom cu unghi deschis

Este cea mai frecventa forma a patologiei, deoarece reprezinta mai mult de 90% din toate cazurile. Aceasta varianta de glaucom se bazeaza pe urmatorii piloni principali:

  1. Este cauzata de obstructia lenta a canalelor de drenaj descrise mai sus. Acumularea de lichid determina cresterea presiunii intraoculare (PIO).
  2. Prezinta un unghi larg deschis intre iris si cornee, de unde si denumirea. Desi unghiul de drenaj este adecvat, reteaua trabeculara (retea de tesuturi spongioase situate in jurul bazei corneei) este partial blocata. Prin urmare, umoarea apoasa se acumuleaza.
  3. Se dezvolta lent si este o afectiune pe tot parcursul vietii. Aceasta imagine este cunoscuta si sub numele de „hotul vederii”, deoarece simptomele sale sunt treptate si prelungite in timp.
  4. Prezinta simptome si efecte care nu sunt observate la prima vedere.

Glaucom cu unghi inchis

Este o forma mult mai putin frecventa, dar provoaca si probleme grave de sanatate la nivel global. Fara a merge mai departe, Jurnalul Mexican de Oftalmologie a estimat ca 5,3 milioane de oameni ar fi orbi din cauza acestei variante patologice in anul 2020.

In aceasta boala canalele de drenaj ale umorii apoase sunt blocate, astfel incat exista un unghi clar inchis intre iris si cornee. Spre deosebire de fratele sau ascuns, glaucomul cu unghi inchis (GAC) apare foarte repede, provoaca simptome foarte vizibile si necesita asistenta medicala imediata.

Glaucom tensional normal

Cu aceasta ocazie, apar leziuni ale nervului optic, in ciuda faptului ca presiunea intraoculara este normala. Cauza exacta nu este cunoscuta, dar se banuieste ca ar putea fi din cauza unei slabiciuni intrinseci a nervului optic sau a lipsei de alimentare cu sange a acestuia.

Glaucom congenital

In glaucomul congenital exista un defect congenital in dezvoltarea unghiului descris mai sus. In consecinta, exista o crestere a presiunii intraoculare si deteriorarea nervului optic in primele etape ale vietii pacientului. Este rara, afectand doar 1 din 30.000 de nascuti vii.

Glaucom pigmentar

Cu aceasta ocazie , granulele care pigmenteaza irisul se acumuleaza in canalul de drenaj, impiedicand umoarea apoasa sa se filtreze corect. Este cel mai frecvent tip la adultii tineri, iar pana la 50% dintre persoanele care sufera de sindromul de dispersie pigmentara il vor dezvolta, dupa cum indica Clinica bavareza.

Simptome

In cele mai multe cazuri , glaucomul progreseaza tacut la stadii avansate, deoarece aproape toti pacientii experimenteaza varianta cu unghi deschis. Incetul cu incetul, individul isi pierde vederea laterala si apar pete oarbe, care apar frecvent la ambii ochi.

In stadiile mai avansate, are loc un eveniment cunoscut sub numele de „viziune de tunel”. Aceasta manifestare clinica primeste aceasta denumire deoarece pacientul isi pierde vederea laterala si extensia campului vizual, astfel ca percepe imaginile ca si cum s-ar afla in interiorul unui tunel.

In variantele mai putin frecvente ale glaucomului (unghi inchis) pot aparea si alte simptome, unele dintre ele foarte grave. Dintre toate posibilele, evidentiem urmatoarele:

  • Vedere incetosata.
  • Dureri de ochi si cefalee.
  • Greata si varsaturi.
  • Inrosirea ochilor.
  • Aparitia halourilor in jurul luminilor.

Dupa cum puteti observa, simptomele variaza in functie de varianta suferita de pacient. Glaucomul cu unghi inchis se prezinta intr-un mod evident si agresiv, in timp ce glaucomul cu unghi deschis progreseaza lent si nu este perceput, in multe cazuri, pana cand este prea tarziu. Cu toate acestea, ambele variante provoaca pierderea vederii.

Tratament

In unele cazuri, interventia chirurgicala este singura optiune pentru aceasta boala.

Academia Americana de Oftalmologie (AAO) indica faptul ca glaucomul cu unghi deschis poate fi detectat doar in stadiile incipiente cu un examen oftalmologic complet. Nici macar un test care masoara doar presiunea intraoculara nu este valabil, pentru ca, dupa cum am vazut, exista pacienti care dezvolta glaucom cu aceste valori normale.

Dupa cum am spus in randurile anterioare, daunele cauzate de glaucom nu pot fi inversate, dar este posibil sa se previna progresia acestuia pe termen scurt si lung. Mass-media deja mentionate ne arata cateva dintre alternativele care pot fi urmate pentru combaterea acestei patologii ingrijoratoare:

  • Medicamente: Glaucomul poate fi controlat prin utilizarea anumitor picaturi pentru ochi. Acestea trebuie utilizate zilnic pentru tot restul vietii pacientului, deoarece sunt necesare pentru reducerea presiunii intraoculare.
  • Chirurgie cu fascicul laser: trabeculoplastia si iridotomia sunt procedurile incluse in acest bloc. In ambele cazuri, razele laser sunt folosite pentru a modifica structurile implicate, astfel incat umoarea apoasa sa poata curge din nou corect.
  • Chirurgie chirurgicala:  Dispozitivele de drenaj pot fi implantate in ochi sau un pliu creat in sclera, astfel incat lichidul sa se poata scurge. In unele cazuri, indepartarea cristalinului poate ajuta la scaderea presiunii.

Din pacate, pana la 50% dintre cei afectati de aceasta patologie nu stiu ca o au, iar tratamentele ajung prea tarziu. Toate aceste abordari pot intarzia starea si pot reduce presiunea intraoculara, dar nu pot inversa daunele deja prezente. In plus, dupa cum am spus, pana la 15% dintre pacienti se agraveaza chiar si primind tratamentul relevant.

O patologie complexa si comuna

Ne confruntam cu o entitate clinica foarte greu de abordat, deoarece este prima cauza de orbire din lume si pana la jumatate dintre persoanele care sufera de ea nu sunt constienti de aceasta. Cel mai rau lucru despre glaucomul cu unghi deschis nu este afectarea pe termen scurt pe care o provoaca nervului optic, ci mai degraba ca este treptata si, in multe cazuri, imperceptibila.

Deoarece aceasta boala este tacuta si evaziva, recomandam tuturor cititorilor adulti sa se prezinte in mod obisnuit la un oftalmolog pentru controale si analize. O vizita la medic la fiecare 2 ani este un efort minim, in comparatie cu beneficiul diagnosticarii la timp a glaucomului.